A fost odata ca niciodata un om care avea patru fii.
Dorinta lui era sa-si faca copiii sa inteleaga cum sa nu judece lucrurile prea repede, pentru ca el stia ca asta avea sa ii ajute foarte mult in viata.
Omul a decis sa-i trimita pe fiecare dintre fiii sai in cate o aventura, pe rand, sa strabata in lung si lat pana ajung la un par indepartat.
Odata ajunsi acolo, trebuiau doar sa-l observe. Atat!
Primul fiu a mers in iarna, al doilea in primavara, al treilea in vara, iar ultimul in toamna.
Cand s-au intors toti din Aventura, tatal i-a chemat pe fiecare sa-si povesteasca experientele.
Primul fiu, care a mers iarna, a descris parul ca fiind intortochiat si urat.
Al doilea fiu, care a mers primavara, a intervenit si nu a fost de acord, sustinand ca era acoperit de muguri si gata sa infloreasca.
Al treilea fiu, care a mers vara, nu a fost nici el acord.
Din perspectiva lui, copacul era inflorit si plin de viata, avea un miros incantator si arata absolut magnific.
Cel din urma fiu nu a fost de acord cu nici unul dintre fratii sai, din perspectiva lui copacul avea recolta bogata si era plin de fructe zemoase si gustoase.
Omul le-a explicat fiilor lui ca toti au dreptate, pentru ca fiecare dintre ei a vazut un sezon din viata copacului.
Le-a spus ca nu poti judeca un copac, sau o situatie, doar dupa un anotimp.
Cand renunti la viata in iarna, atunci cand totul pare infricosator si urat, in fapt tu renunti la promisiunea primaverii, la frumusetea verii si la recolta toamnei.
Morala?
Nu judeca viata dupa o perioada dificila. Nu lasa durerea unui anotimp sa-ti strice bucuria fata de celelalte.
Orice obstacol e o sansa sa ne depasim conditia, sa evoluam si, cand o facem, bogatiile Universului se revarsa asupa noastra, asemenea recoltelor bogate de toamna!
Tu ce alegi? Sa mergi mai departe sau sa te lasi batut?
